Laura Lucia Mihalca

2012-01-14T16:43:00.005+02:00

Haideti la munte!

Lasa grijile deoparte si hai sa redescoperim placerea drumetiilor montane!

Ti-e dor de munte si de padure sau...nu ai cunoscut niciodata cu adevarat bucuria aceasta? Acum e ocazia potrivita.

Hai cu prietenii la munte!

Plecam sambata la ora 7 dimineata din Bucuresti, cu microbuz.

Tinta: Cabana Voina : Situata la 25 -30 km de Campulung Muscel cu trecere prin comuna turistica Leresti.

Pe parcursul drumului se vor realiza minim 3 opriri: mausoleul eroilor de la Mateias (3ron); Cetatuia Negru Voda, situata in apropierea localitatii Cetateni (vizita monument istoric si monahal), castru roman Jidva si inca o oprire pentru cumparaturi si eventual vizitam un muzeu din cele 3 din Campulung daca este timp (Muzeul de istorie / Muzeul de etnografie / Casa memoriala G. Toparceanu).

Vom face o drumetie pana la cabana Cuca, un foc de tabaar, daca vremea ne va permite si diverse activitati (jocuri de societate/orientare turistica/ altele)

Cazare la cabana Voina.

Conditii:

Altitudine: 983 m

- Dispune de 140 de locuri de cazare in camere cu 2, 4, 6 paturi.

- Curent electric, apa curenta, grup sanitar

- Restaurant, terasa acoperita, bar de zi

- Parcare auto in fata cabanei

- Acces: Din DN 73, din orasul Campulung Muscel, pe drumul forestier accesibil auto; trasee spre cabana Cuca, lacul Iezer, Vf. Papusa.

Pret: 110 Ron/ persoana (transport cu microbuz, cazare, ghid).

Ghid: Alexandru Gavan.

La inscriere se va achita avans 55 RON, pana pe 1 martie.

Excursia se va organiza doar daca se inscriu minim 16 persoane.

Inscrieri si alte detalii:

Alexandru Gavan:

mail: gvn_alex@yahoo.com

tel.: 0722252323

http://www.facebook.com/profile.php?id=100002110331685

Laura Lucia Mihalca:

mail: laura_lucia_mihalca@yahoo.com

tel.: 0747060128 (Vodafone)

http://www.facebook.com/laura.lucia.mihalca

Hai la munte! Inscrieti-va acum!

Iata ce vom vizita:

Campulung Muscel este situat in partea de nord a Judetului Arges, la 60 de kilometri fata de Pitesti si cca 87 de Brasov, pe DN 73. Este un oras cu o bogata istorie si traditie, atestat documentar in secolul XIV, fiind un deosebit punct de atractie turistica prin cladirile de epoca, casele memoriale (peste 40) si obiectivele din si de langa centrul urban.

La 4 km sud de Câmpulung, în localitatea Schitu-Goleşti, se află ruinele castrului roman Jidava, considerat cel mai important castru roman de pe „Limes Transalutanus” (fosta graniţă fortificată dintre teritoriul cucerit de romani şi dacii liberi).

Cercetările arheologice, efectuate fără întrerupere din 1962, au scos la iveală o parte a construcţiilor din interiorul castrului şi zidul de incintă. După descoperire, zidurile au fost consolidate, iar cel de incintă de pe latura de sud a fost supraînălţat, refăcându-se turnul de curtină. A fost reconstituit şi „hypocaustum-ul”(sistem de încălzire) din „praetorium”(clădirea comandantului).

În incinta castrului este organizată o expoziţie permanentă cu obiecte găsite în timpul cercetărilor arheologice.

În incinta castrului se păstrează o parte din clădirile romane (Principia - comandamentul, Praetorium - clădirea comandantului, clădirea ofiţerilor, Horreum - magazia de cereale). Pe latura de sud a fost reconstituit un turn de curtină şi, parţial, turnurile porţii Praetoria (poarta principală de intrare), turnul semirotund din colţul de sud-vest, cât şi celelalte turnuri ale porţilor Decumana, Dextra şi Sinistra de pe laturile nord, est şi vest.

Imagini cu cele ce vom vedea (diferite anotimpuri) puteti vedea aici:

http://www.facebook.com/events/268939883175972/?context=create

Hai la munte! Nu mai sta!

http://www.youtube.com/watch?v=7vH-21ta8xM

2011-10-08T15:37:00.005+03:00

Articol din Elle Decoration

Un articol despre revista Art Out si membrii echipei a aparut in Elle Decoration, in numarul toamna iarna, 2011/2012. Puteti citi aici:

2011-07-08T19:51:00.005+03:00

Joc - Laura Lucia Mihalca

creioane colorate, tus; hartie; 29.7 x 21 cm

Umbra - Nichita Stanescu

" Trebuie sa ai si tu pe cineva al tau.

Trebuie sa calci si tu in picioare pe cineva.

Trebuie sa te vezi fara oglinda.

Tu si Eu.

- Ha, zise ingerul, astazi sunt nori.

- Ha, ii spun ingerului, astazi nu suntem."

2011-06-04T00:55:00.004+03:00

Art Out nr 5!

Numarul 5 al revistei este disponibil online aici: www.artout.ro.

Luna mai este, poate, marcată la nivel internaţional de deschiderea Monumenta 2011, care a avut loc la Grand Palais din Paris, în data de 11 mai.

Artistul Arish Kapoor a fost ales să reprezinte Monumenta anul acesta, propunând o instalaţie prin care doreşte să provoace un şoc estetic şi fizic, o experienţă care vizează verticalitatea şi lumina spaţiului - gazdă, într-o expoziţie care se va finaliza în octombrie 2011.

Tot în această lună a avut loc un eveniment inedit în lumea artelor, de data aceasta găzduit de National Gallery din Londra. General Energy a coordonat amenajarea peisagistică din faţa muzeului, aducând la viaţă tabloul Un câmp de grâu cu chiparoşi de Vincent Van Gogh prin intermediul a peste 8.000 de plante din 26 de varietăţi.

Această amenajare va fi găzduită pe durata verii şi a toamnei, urmând să rămână până în octombrie 2011.

Tabloul a fost ales pentru benzile de culoare puternice şi bine delimitate, care pot fi reproduse efectiv utilizând plante.

Acestea devin reinterpretări ale spaţiului, ale plinului şi golului şi ale relaţiilor care se stabilesc între cele două concepte.

În acest context, propunem tema acestui număr: GOL. DEZGOLIT. DEZVELIT. VID.

Gol. Goliciune. Golit. Dezgolit. Fără gol(uri). Rămas gol. Dezvelit. Rămas fără înveliş/ ambalaj/ acoperire/ acoperiş/ acoperământ. Secat, uzat, privit, trăit. Vid.

Simţim un gol - în inimă, în stomac. O anume stare se produce la nivelul psihicului.

Observăm golul, goliciunea, nudul - în artă, în lume. De data aceasta, psihicul înregistrează stări contradictorii, multe, nenumărate. Poate una din cele mai mari probleme este că trebuie să alegem una din aceste stări.

Dezgolirea este urmare a faptului de a fi fost golit de conţinut/ sens/ materie. Obiectul e dezvelit. E ca şi cum cortina cade. Am spune că astfel totul devine mai sincer.

Dar oare nu-şi pierde din sens, din personalitate, din mister, tocmai prin dezgolire?

Se ajunge la vid. Este tot un fel de anulare şi aceasta. Absenţa a “ceva” sau a totului devine vidul. Aşadar urmează negarea şi alte legi specifice.

Îmbrăcarea, învelirea, împlinirea, reversul reprezintă soluţia? Mai poate fi vorba de aşa ceva? Mai este posibil? Se mai poate ajunge din nou la starea de bine, de echilibru?

Prin articolele şi proiectele prezentate în acest număr ne propunem să răspundem acestor întrebări, fie că vorbim de gol şi vid în lucrări din artele plastice, fie că identificăm golul în arhitectură, literatură, teatru sau în noile media.

Din cuprins:

De-a lungul anilor : Universitatea cu cele mai multe adrese – Oana Marinache

Cândva: Salvador Dali – Mihai Moldoveanu

Graficherie: Afişul de azi - Corina Vasile

Inter view: De vorbă cu Elena şi Marcel Scutaru – Laura Lucia Mihalca

Opinii: Când te dedici artei, nu-ţi mai trebuie hrană – Ioana Niţică

Feminitate aristocratică – Cristina Niculae

GOL. DEZGOLIT. DEZVELIT. VID.

Zidul – Alexandra Putineanu; Vidul în artă, arta în vid – Andreea Giorgiana Nicolae;

Corpul în arta video – Corina Angela Raiciu; Gol, dezgolit, dezvelit, vid – Dana – Cristiana Agent; Despre arhitectură şi goluri – Loredana Brumă; New Art in the shell of the past – Maria Alexe; Artistul - şi...: ”infernul sunt (mereu...) ceilalţi”!– Adrian Botez; Între paradis şi păcat - nudul – (schiţa unui poem) – Pavel Şuşară; Calea cea mai scurtă de la gol la vid – Felix Nicolau; Un nud îmbrăcat – Andrei Constantin Brams; Un gol care trebuie umplut: spaţiul virtual şi studiul peisajului cultural - Alexandru Calcatinge;

Proiect expoziţional: Decor şi interpretare – Dorina Horătău

Proiecte studenţeşti: Delia Vasile, Bianca Basan, Facultatea de Teatru şi Televiziune Cluj

2011-05-22T17:50:00.002+03:00

Les plus jeunes amoureux du monde

Les deux, ils sont genials!!!

La plus sympa reponse:

Qu'est-ce qui te plait chez Olivia ???

euh .... je suis jamais aller chez elle

http://www.youtube.com/watch?v=65h10_Nugdw

2011-04-03T16:25:00.004+03:00

Art Out – revistă de artă, arhitectură, patrimoniu şi restaurare

Art Out - Libertate, interpretare, actual.

Revista Art Out lansează numărul 3!

Numărul 3 al revistei este disponibil online aici: www.artout.ro.

În cadrul lui ne propunem să discutăm experimentul şi experienţa în artă, prin intermediul unor prezentări subiective şi a unor proiecte artistice.

Din cuprins:

Aivazovski şi marea – Ilinca Halichias
De vorbă cu Dana Zbarcea – Oana Marinache
- dosar tematic : ARTA - EXPERIENŢĂ, EXPERIMENT
proiecte studenţeşti :
- ilustraţie de carte – Alina Pelmuş
- fresca – Mihaela Găleţeanu;
- ARICHAIR – invitaţie în imaginaţia designului – Grabriel Niţă
Recenzie: Principele Radu al României, Provizoratul Istoric - Adriana Macsut
“ Ce-a fost a fost, ce este e şi va mai fi ce se cuvine...”: Scriitori vrânceni, de ieri şi de azi de Mircea Dinutz - Adrian Botez.

Parteneri Art Out: Muzeul Naţional Cotroceni, Modernism, Teen Press, Sala de lectură - ceainăria teatrului Act, ASTA Asociaţia Studenţilor Arhitecţi Cluj, Fundaţia Calea Victoriei, P(i)lot architecture platform, Agenţia de carte.ro, Studentul Anului, Radio România Cultural, Port.ro, Vernisaje.com, Design yourself.

În plus, vă invităm pe forum pentru dezbateri, discuţii tematice, concursuri.

Începând de sâmbătă, 2 aprilie, pe forum găsiţi un turnir cu întrebări şi probe tematice din lumea artei şi arhitecturii: www.forum.artout.ro.

Vă invităm şi pe blog să citiţi ultimile noutăti: www.blog.artout.ro.

Puteţi vedea înregistrarea video de la expoziţia Sentimente colorate – Zamfira Galan, organizată în perioada 11-19 aprilie 2011 în cadrul Muzeului Naţional al Literaturii Române, unde revista Art Out a fost partener media.

Vernisajul a fost deschis de: Laura Lucia Mihalca (curatorul expoziţiei); critic literar, scriitor, conferenţiar în cadrul Universităţii Bucureşti, Ioana Pârvulescu; actriţa Doina Ghiţescu; artista şi profesoara Zamfira Barbu Galan.

http://www.youtube.com/watch?v=okiESpA8Q3I ;

http://www.youtube.com/watch?v=qYnpMXigWpE&feature=related .

Sugestii, păreri, propuneri de materiale, proiecte artistice, parteneriate şi colaborari: redactie@artout.ro.

Contact:

www.artout.ro

redactie@artout.ro

www.facebook.com/ArtOutMagazine

www.twitter.com/ArtOutMagazine

www.youtube.com/user/ArtOutMagazine

www.flickr.com/photos/artoutmagazine/

2011-03-15T15:30:00.003+02:00

Sentimente colorate – Zamfira Galan
Curator: Laura Lucia Mihalca

11 -19 martie 2011

Rotonda Muzeului Literaturii Române din Bucureşti

Bulevardul Dacia nr. 12, sector 1

Vă invit miercuri, 16 martie 2011, ora 16.30 la vernisajul expoziţiei de pictură Sentimente colorate a profesoarei şi artistei Zamfira Galan.

Va lua cuvântul Ioana Pârvulescu, critic literar şi conferenţiar în cadrul Universităţii Bucureşti.

Zamfira Galan povesteşte: “Conştient sau nu, rezonăm cu unele culori în funcţie de sentimentele pe care le trăim. Am constatat cu uşurinţă acest fenomen la elevii mei, care m-au ajutat să rămân în lumea lor minunată şi să simt libertatea nemărginită a sufletelor lor.”

Eu schimb rolurile, ajungând să fiu ea cea care organizează expoziţia şi doamna Zamfira Galan cea care expune. A avut loc un dialog desfăşurat pe mai mulţi ani, iar expoziţia curentă nu face decât să puncteze şi mai mult această legatură. Cât despre expoziţia în sine, as spune că e ocazia acordată publicului de a cunoaşte sau revedea lucrările Zamfirei Galan, într-o prezentare unitară în cadrul unui spaţiu expoziţional cu totul aparte în peisajul cultural bucureştean – Muzeul Literaturii Române.

Partener media al expoziţiei: revista Art Out.

www.artout.ro

2011-01-31T15:15:00.003+02:00

Revista Art Out lansează primul număr!

Vă semnalăm lansarea primului număr al revistei Art Out, nr. 1, ianuarie 2011.

Art Out este o revistă de arta şi arhitectură, restaurare şi patrimoniu.

Revista o găsiţi în format electronic: www.artout.ro.

Ne găsiţi şi pe facebook: www.facebook.com/artout

Acest prim număr reprezintă o privire retrospectivă, o depăşire şi câteva proiecţii de viitor în ceea ce priveşte arta şi arhitectura.

O situare între înainte şi înapoi.

Art Out – libertate, interpretare, actual.

De ce ART OUT?

Pentru că ne exprimăm liber ideile şi pentru că nu propunem doar formule de istorie şi critică de artă, ci adoptăm o abordare personală prin care ne raportăm la subiect.
Pentru că nimic nu e standard şi nici “bătut în cuie”, formal şi/sau clasicizant, ci interşanjabil, suspus schimbării şi adaptarii continue.
Pentru că ne propunem să dăm o interpretare personală trecutului, să analizăm prin prisma noastră prezentul şi să propunem noi direcţii pentru viitor, şi toate acestea prin raportarea la domeniile artistice. Nu propunem un canon, ci mai multe interpretări posibile.

Ne adresăm atât specialiştilor în domeniu, cât şi publicului larg, iubitor de frumos şi interesat de arte, arhitectură, design, urbanism, patrimoniu, conservare şi restaurare.

2011-01-25T00:57:00.000+02:00

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

(Mircea Cartarescu)

2011-01-17T21:43:00.004+02:00

Stiu ca nu stiu

Stiu ca nu stiu. Cum sa ajung la tine cu adevarat si sa ramanem acolo, amandoi. Fara orgolii si vise sparte si realitati imbarligate. E cam labirintic traseul, iar tu si eu, suntem cam prea complicati.

Stiu ca nu stiu. Cat sa fiu pentru tine si cat pentru mine. Cat sa tin cu tine si cat cu mine.

Nu stiu nici cum pastam echilibrul in viata.

Cum stii cand sa pleci si cand sa ramai? Nu stii.

Doar ca se aude o usa inchisa sau chiar trantita la un moment dat. O lasam asa? Usile inchise sunt asa, adica inchise, pentru ca nu trebuie sa (mai) fie deschise?

O solutie totusi mai caut...

http://www.youtube.com/watch?v=0cKv6EHNOTk

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/candai.php

2010-12-19T00:44:00.003+02:00

Tu ce crezi?

Exista vreo limita a dorintei si a implinirii? Altfel spus, exista limite in a dori ceva si a realiza acel lucru? Mi s-a spus ca nimic nu e imposibil. Si chiar am ajuns sa cred acest lucru. Dar mai exista multe alte persoane in jurul meu care inca mai cred ca exista lucruri imposibile. Cine se inseala? Nimeni nu greseste?

Cum stim daca e ceva care intr-adevar ne depaseste capacitatile? Cum stim cand "sa ne retragem din joc" si cand sa "avansam"?

In realitate, nu stim. Nimic din toate astea. Totul e catalogat drept "ramane de vazut", "om trai si om vedea" etc.

Dar pentru ca imi place sa-mi spun ca tot ce doresc, implinesc, imi place sa cred ca pot face absolut tot ce vreau. Sa te fac sa uiti totul sau sa tii minte totul. Sa arunci totul sau sa pastrezi tot.

Sa te fac sa zambesti, oricat de greu iti este si oricand sau...sa te enervez, astfel incat sa zici ca e...incredibil ce se intampla.

Tu ce crezi?

2010-12-03T00:58:00.002+02:00

Daca inchid ochii, vad, imi amintesc

Daca inchid ochii, daca ma izolez de toate lumile care au existat si/sau inca exista si tot iti simt prezenta. Imi amintesc cel mai mult privirea ta. Muzica pe care o ascultai. Un ritm trepidant.

Daca inchid ochii, vad imagini ciudate, cu serpi care incolacesc corpuri geometrice. Vad orizonturi largi, case dupa case, strazi labirintice. Mai ca ma pierd si eu pe acolo.

Ma vad pe mine la sase ani, imagine adorabila si singulara a mea ca si copil. Vad cum plangeam de fiecare data cand trebuia sa plec de la bunici catre casa, plangeam pentru ca stiam ca acolo e linistea. Bucurestiul inseamna aglomeratie, agitatie, oameni tristi si nervosi, cladiri multe si gri.

Ma vad mancand dulceata de cirese amare. Ma vad mergand prin padure sau tragand cate un loz timp de o luna de zile, doar-doar de oi castiga si..in cele din urma am castigat exact banii dati pe toate acele 100 lozuri. Imi amintesc cum ascundeam cartile pe sub dulapuri atunci cand stiam ca urma sa vina sora mea (era mai mica, riscam sa le masgaleasca pe toate). Iubeam cartile, inca le iubesc. Ma fascinau imaginile (nu invatasem inca sa citesc), tin minte si acum.

Cand eram cu adevarat singura in casa, copil fiind, vorbeam folosind un limbaj doar al meu. De pilda stiu cat de mult vroiam sa zic la masa, scaun, si viceverse. Vroiam sa stiu cine a hotarat ca masa e masa, scaunul, scaun.

Tu apari fragmentar, te departezi, te apropii. E alegerea ta. O ghicitoare mi-a spus sa stau linistita, sa nu incerc sa schimb. Nimic. Pentru ca lucrurile sunt bune asa cum sunt. Se intampla dintr-un motiv anume, nestiut de noi in prezent.

Dar daca e sa inchid ochii si sa-i tin asa cateva secunde bune, sa nu trisez deloc, incercand sa intrevad franturi de imagini printre gene, atunci vad doar traiectorii luminoase in intuneric.

Urmeaza detasarea. Ramane o singura traiectorie luminoasa, proiectata pe acel fundal sumbru. Traiectoria, drum al meu.

Daca incerc sa uit tot ce cunosc, nu-mi mai ramane aproape nimic. Ma simt nelinistita.

Nu mai exista nimic, nici nu stiu daca intr-adevar a existat vreodata sau totul e in imaginatia mea. Tind sa cred ca sunt amintiri, da, asa le numeste lumea.

Doar ploaia, afara, multa si deasa, mai poate spala gandurile, inselatorii ale sinelui sau ale celuilalt.

Inchide ochii, spune-mi, ce vezi?

2010-11-29T23:47:00.004+02:00

Allons-y feuilleter le journal des arbres!

Invitation

Allons' y feuilleter le journal des arbres !

Note: Prenez avec vous votre curiosite et votre plaisir de lire les emotions des arbres.

Instigation signe par Laura Lucia Mihalca

des le 1 er novembre jusqu'au 1 er decembre

Argument

L'exposition “Allons-y feuilleter le journal des arbres!” est une invitation a l'indiscretion. Oui, oui, vous voyez bien ce que je vous propose. Pourquoi je dis indiscretion?

Eh bien, parce que j' ai lu le journal de mon arbre. C'est un erable dans le jardin, que je le regarde souvent sur la fenetre.

J'ai ete tres curieuse de voir ce qu'il cache, ce qu'il ne me dit pas.

J' ai decouvert beaucoup de choses. J'ai repris cet acte d'indiscretion avec d'autres arbres aussi, pour mieux les comprendre.

Le resultat de mon serieux travail de lecteur et spectateur peut se voir dans cette exposition, (ma premiere de photographie).

Donc je vous invite a l'indiscretion. Je vous invite, pendant tout le mois du novembre, a lire les histoires des arbres.

Vous allez trouver bien de choses interessantes.

Bonne lecture!

Laura Lucia Mihalca

Mon journal, mon ami,

C'est deja novembre. Je me sens tres fatigue, tres vieux. Je sais que tout le monde a un debut et un fin. Et mon fin est proche, on parle ici d'hiver.

L'automne a fait ce qu'a voulu de moi: en septembre il m'a voulu un arbre tout jaune, en octobre, seulement un arbre orange. Au debut du novembre il m'a peint rougeatre. Maintenant, j'ai commence a perdre mes feuilles.

Comme je disais, je sens que je suis arrive a la fin de mon chemin. C'est pour cela que je regarde en arriere, avec beaucoup de nostalgie. Je fais mon bilan.

Le decembre sera surement une autre route. Peut-etre la mienne (aussi).

2010-11-20T23:04:00.002+02:00

Vis? ARE

expoziţie de pictură - Laura Lucia Mihalca

20 -27 noiembrie 2010

Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu, Bucureşti

2010-11-20T22:58:00.002+02:00

Vis? ARE

expoziţie de pictură - Laura Lucia Mihalca

20 -27 noiembrie 2010

Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu, Bucureşti

În perioada 20 - 27 noiembrie 2010, sunteti invitaţi în cadrul Bibliotecii Metropolitane Mihail Sadoveanu, ( str. Tache Ionescu nr. 4, Bucureşti ) la expoziţia de pictură “Vis? ARE”.

Vis? ARE este expoziţia mea personală, organizata cu ocazia festivitatii decernarii premiilor Concursului National de Literatura Cetatea Lui Bucur şi prezintă o parte din lucrările mele care fac parte dintr-un proiect mai amplu aflat încă în lucru, proiect ce are ca scop îmbinarea poeziei şi a picturii.

Demersul constă în ilustrarea prin intermediul artelor plastice (pictură, grafică) a poemelor mele, concretizarea celor două forme artistice urmând să fie publicarea unui volum de artă.

“Atât în cazul scrierilor, cât şi în cazul picturilor, doresc să surprind momentul, acel instantaneu al timpurilor noastre. Este vorba de fapt de rememorare. Viaţa înseamnă, cel puţin pentru mine, o serie de clipe pe care le traim şi le adunăm de-a lungul timpului. Anumite lucruri ne impresionează, altele ne schimbă complet. Ceva ne enervează, ceva ne place: un gust, un parfum, un peisaj, o zi, o noapte, o persoană. Dincolo de tot ce trăim în ritmul trepidant al fiecărei zile, rămân amintirile. Ce ne amintim? Doar acele lucruri care au creat o impresie puternică, fie ea pozitivă sau negativă.

Închidem ochii şi rememorăm ce am trăit. Ne aducem aminte de apusuri şi răsărituri petrecute pe malul mării, de ceaţa care cuprinde vârfurile munţilor, de o cafea aburindă, într-o dimineaţă de toamnă, de un vis abstract, de clădirile oraşelor care privite global se reduc la geometrii simple.

Sunt senzaţii cu care rămânem, poate şi dincolo de conturul acestei vieţi mai mult sau mai puţin pre-stabilite.”

2010-11-12T02:20:00.005+02:00

"Allons - y feuilleter le journal des arbres!"

Hai sa frunzarim jurnalul copacilor!

Va invit sa urmariti prezentarea ultimei mele expozitii, de data aceasta de fotografie si poezie.

Argument

L'exposition “Allons-y feuilleter le journal des arbres!” est une invitation à l'indiscretion. Oui, oui, vous voyez bien ce que je vous propose. Pourquoi je dis indiscretion?

Eh bien, parce que j'ai lu le journal de mon arbre. C'est un érable dans le jardin, que je regarde souvent sur la fenetre.

J'ai été très curieuse à voir ce qu'il cache, ce qu'il ne me dit pas.

J' ai découvert beaucoup de choses. J'ai repris cet acte d'indiscretion avec d'autres arbres aussi, pour mieux les comprendre.

Le résultat de mon serieux travail de lecteur et spectateur peut se voir dans cette exposition, (ma première de photographie).

Donc je vous invite à l'indiscretion. Je vous invite, pendant tout le mois du novembre, à lire les histoires des arbres.

Vous allez trouver bien de choses interessantes.

Bonne lecture!

Laura Lucia Mihalca

2010-10-24T12:40:00.002+03:00

Once I had a dream and this is it - Laura Lucia Mihalca

ulei si pastel/panza

Impresii de la expozitie*

Multumesc inca o data dnei Adriana Macsut şi dnului Ştefan Grosu.

"Recent la Sala de Lectură de la Teatrul Act din Bucureşti a avut loc vernisajul primei expoziţii a tinerei Laura Mihalca. Este studentă atât la litere cât şi la arte plastice iar în picturile sale se simte aspiraţia spre poezie şi aşa cum mărturiseşte direcţiile ei de inspiraţie sunt:
-pictura poeziei şi
-poezia picturii.
Aşadar tablourile constituie o poveste care a început prin cuvânt şi s-a materializat în culoare. Expoziţia are deviza Once I have A Dream And This Is IT (Odată am avut vis şi aceasta este).
Lina urmată este axa trecut-prezent-viitor prin care Laura Mihalca propune un anamnesis adică o amintire şi reamintire a a momentelor frumoase ale vieţii. La o cafea aburindă … privirea nostalgiei alunecă spre apusuri de soare, zbaterea valurilor mării, măreţia piscurilor muntoase şi chiar spre geometria zgârie-norilor din oraşe şi atunci vine rostire La Vita e Bela.
Criticul de artă Bogdan Luchian Panţu mărturiseşte că picturile Laurei sunt comentarii ale poeziilor iar tablourile ei se încadrează în suprarealism, artă abstractă, impresionism mergînd până la tenta realistă.
Picturile par a fi popasuri sufleteşti, gândite profund: sufletul Laurei pictează cu aminti rile ei frumoase şi face şi publicul părtaş la bucuria ei de de a trăi şi de a picta. Spectatorii sunt invitaţi să viseze o dimineaţă precum o faţă luminoasă, să retrăiască dansul nebun al primei iubiri şi să viseze ca în adolescenţă că stau pe vârfuri şi ating cerul."

Adriana Macsut şi Ştefan Grosu

* Articol publicat aici:

http://adymacsut.wordpress.com/2010/09/30/visul-laurei-mihalca/#comment-30

2010-10-19T21:21:00.001+03:00

EDITORIAL publicat in revista Cetatea Lui Bucur-Elisabeta IOSIF:,,Laurii Laurei”

– pornind de la un vernisaj –

Te întrebi uneori, cum intră un tânăr visător în viață, pornind de la culoare și poezie, fără a avea pilonii unei mai îndelungate experiențe?! Studenta de la Universitatea de Arte din București, Laura Lucia Mihalca, se sprijină pe o filozofie, care are rolul de a stârni interesul prin trăsături, culori dar și prin cuvânt și semne. În realitate, totul este semn și orice semn este purtător de sensuri.

Jean Chevalier spunea despre această valoare simbolică actualizată că * unește semnul ce stimulează cu subiectul care percepe.* A simboliza este într-un fel și la un anumit nivel – a trăi împreună – dorință pe care am simțit-o la tânăra poetă și pictoriță Laura Mihalca, gândindu-mă și la o cugetarea lui Lucian Blaga: *Sufletul oricărui mare Poet înainte de a se fi născut, dorea să devină arbore dar nu i-a reușit să se facă decât Om. De aceea gândurile lor seamănă așa de mult cu florile*.

Astfel am perceput poezia Laurei transpusă în culoare, în care poeta spune direct * mă simt un tei în iarna fără zăpadă/ Te privesc, te gândesc pe tine, omule,/ ce îmi semeni ca un fag comun*.

Poezia sa are simboluri pluridimensionale, exprimând relația de tipul pământ – cer, spațiu – timp. Aceasta bipolaritate se accentuează prin imaginea picturală. Simbolul există într-un univers spiritual, ca în poezia *Poem secvențial al naturii * în care versul curge ca mierea *sunt ceea ce mi-ar fi plăcut să fiu: substanță și miez, culoare și textură, miros și gust*. Însă ceea ce domină poemul este ideea de arbore, una dintre cele mai răspândite teme simbolice. Mircea Eliade distinge șapte interpretări principale, deloc exhaustive, axate în jurul ideii de *cosmos viu, în veșnică regenerare*. Pastelul gândit pe pânză, cu același nume, are un arbore, care pare mai mult cu rădăcinile spre cer, acel copac răsturnat insolit despre care Gilbert Durand amintește că *neșochează prin simțul verticalității ascendente*, fiind chiar semnul coexistenței. Și în Upanichade Universul este un copac răsturnat ce-și împlântă adânc rădăcina în cer și-și întinde crengile peste întreg pământul. După Mircea Eliade această imagine ar putea avea semnificație solară. Acest simbol al Pomului vieții și al cunoașterii din tabloul pictoriței Laura Mihalca își trece brațele văzute și nevăzute peste figuri geometrice, amintind pictura modernă, crezându-se că se va crea o barieră – dar nu, ele se adapă ca pasărea stilizată, amintind de imaginea bivalentă, pământ – cer. Iar mesteacănul, arbore cosmic, reprezentat prin albul luminos al scoarței, *crestăturile lui fiind considerate materializarea etapelor ascensiuniișamanice*: *Cred că sfârșesc a fi mesteacăn argintiu al timpurilor./ Te aștept.* dă naștere unui crez artistic.

Natura vie și de nedefinit uneori a simbolului apare în poezia *Clipa* o metaforă a primăverii *Afară plouă a gri alb albăstrui cer de primăvară*, imagine răsturnată în pastelul în ulei. În schimb, *Scânteile viorii*, apar ca un sonet al vocalelor, care provoacă sunete *pășim pe scoici spre deșert*, se aud foșnind *mătăsuri și dantele* și se simte parfum de *scorțișoară și cimbru*. Lovitura de teatru o dă *oglinda din sala de balet/ dincolo de ea, spectatorii așteaptă (se aud aplauze)*. Semnificația profundă a oglinzii este pusă în tradiția niponă în relație cu revelarea adevărului ca și puritatea, de altfel. Pictura inspirată de acest poem e magie într-o mare de scântei, de sunete pe care le și auzim pornite din viorile simbol, pe un fundal roșietic de apus. Să nu uităm, că acest simbol lunar și feminin, oglinda, care pentru China reprezintă emblema reginei își ia focul de la soare.

Expoziția personală de pictură a Laurei Lucia Mihalca este ca o poartă ce permite interpretări ezoterice, transpunerea din poeme în pictură fiind de fapt intrarea sa într-o lume cu instrumente secrete, o poartă în Templul artelor.

Elisabeta IOSIF

Octombrie, 2010

2010-09-30T17:23:00.007+03:00

Eu si Dali

Stan Lauryssens - Eu si Dali, poveste suprarealista

Polirom, 2008

trad. din engleza si note de Ioana Vacarescu

Eu si Dali e o poveste foarte captivanta. A fost printre putinele carti pe care le-am acceptat si citit cu placere, asta dupa un an definit de bibliografiile generoase primite.

De ce mi-a placut atat de mult, cu toate ca sesizam ca nu e neaparat o capodopera?

Pentru ca autorul avea un stil simplu (dar nu simplist!) de a scrie, foarte sincer. Protagonistul cartii se confunda cu autorul insusi prin destinul sau: amandoi din simplii muncitori au ajuns dealeri de arta si nu orice dealeri, ci dealeri de Dali. Au avut fler, au invatat toate tertipurile lumii in care se invarteau, au vandut originaluri de ale lui Dali, dar si copii realizate ei insusi, falsuri si alte asemenea.

Rezultatul? La inceput o avere, la sfarsit, decadere morala, sociala, financiare si...inchisoarea.

Ca in orice poveste de viata, si personajul in cauza intalneste o anume Ana, o spanioloaca frumoasa care il schimba si-l face sa-si doreasca sa fie mai bun, sa actioneze in spiritul si in litera legii. Si sa fim foarte bine intelesi, asta dupa o viata tumultoasa, definita de abundenta femeilor, banilor, alcoolului, masinilor si falsurilor.

Bineinteles, lucrurile se complica. Dealerul il cunoaste pe Dali, acum batran si bolnav. Are un copil cu Ana. O paraseste, avand in minte noi posibile originaluri-falsuri de ale lui Dali pe care sa le vanda.

Dar destul cu actiunea in sine. Scrierea mi-a placut pentru amestecul echilibrat de actiune, simpla narare si ideile grave la care ne invita sa meditam. Va invit sa dati un raspuns citatelor de mai jos:

"De cate ori trebuie sa moara un om inainte sa poata incepe, in sfarsit, sa traiasca?"

"In spatele fiecarei usi pe care incercam s-o deschid se afla o alta usa bine inchisa."

" Ma decupasem in atatea bucatele, incat acum imi era imposibil sa le adun pe toate la un loc."

" - Ati avut o viata fericita? intreba scriitorul.

- Mi-ar lua o viata intreaga sa-ti raspund la intrebarea asta, raspundea filosoful."

" - Am sa cumpar casa asta, Ana, am spus.

- Aici s-au intalnit prima oara Gala si Salvador Dali, in 1929, a zis ea.

- Stiu...

- Cum o sa-ti castigi traiul daca o sa te muti in Spania?

- Am sa scriu o carte despre noi si am sa fac dragoste cu tine."

"-Stii ce i-a spus Dumnezeu lui Adam dupa ce a mancat marul? intreba cu un accent texan taraganat.

- Nu.

- Dumnezeu a spus: Ti-am zis sa nu ai incredere in afurisita aia."

" - Chiar daca ar veni sfarsitul lumii, muzeele tot or sa vrea sa expuna capodopere, a continuat. Dar, intr-un fel sau altul, ma intreb daca placerea lor vizuala compenseaza durerea emotionala pe care artistul a provocat-o celor din jur."

"- Dali mi-a dat cel mai bun sfat pe care un barbat il poate oferi unei femei, a spus.

- Ce sfat ti-a dat?

- Orice ai face, sa fie ceva care atrage atentia. Fii o ucigasa, da foc unui hotel, vorbeste porcos. Orice. Dar FA CEVA."

2010-09-30T16:56:00.002+03:00

Spune-mi ceea ce nu vrei sa-mi spui

In una din discutiile obisnuite, cu o tenta mai mult sau mai putin filosofica sau abstracta, un prieten mi-a spus sa citesc Masa umbrelor de Ionel Teodoreanu, o carte emblematica, cum aveam sa descopar si pe care "ar fi trebuit sa o fi citit de demult", dupa spusele lui.

Interesul pentru aceasta scriere mi-a fost starnit de fraza "Spune-mi ceea ce nu vrei sa-mi spui". Am vrut sa aflu ce urmeaza. Raspunsul l-am primit pe masura: "Citeste cartea si vei afla.".

Zis si facut. Curioasa din fire, nu m-am putut abtine sa nu vad despre ce e vorba.

Am descoperit o alta carte draga, blanda ca toate scrierile lui Teodoreanu, cu note nostalgice mult mai accentuate, de asta data.

Masa umbrelor e povestea "dulcelui targ al Iesilor" (I.Teodoreanu) si povestea cenaclului Vietii Romanesti. O istorie cu parfum autumnal ce descrie expresiv cum, treptat, Masa a devenit o masa a umbrelor. ...Foarte expresiva metafora, nu?

Cartea surprinde placut cititorul si prin caracterul autobiografic, prin sinceritatea cu care autorul isi prezinta amintirile:

"Zarzarul de la fereastra bunicilor a fost intaia mea mirare. Descoperisem primavara (aceasta fata de floare)."

Urmatorul citat m-a impresionat prin franchete, prin caracterul aproape aforistic pe care il contine. Este o lectie de viata concentrata in cateva randuri, sau asa indraznesc eu sa percep:

"N-am iscodit niciodata viata, n-am pandit-o vanatoreste, n-am contabilizat-o, nici nu i-am dat caracterul de experienta provocata cu dinadins in vederea unei eventuale intrebuintari literare. Am trait pur si simplu, normal, dezinteresat, spontan(uneori cam lenes), impregnandu-ma firesc de viata, sperand ca esentele ei raman in mine si ca poate intr-o zi, in ceasul transparentelor dinspre trecut, o voi regasi prelinsa in amintire ca pe acele picaturi de rasina a caror aroma condensata exprima si vechimea padurilor de brad si roua solemna a parfumurilor lor."

Traseul umbrelor despre care scria I. Teodoreanu este foarte bine surprins de fraza "Ce-a fost (odata) viata de toate zilele, a ramas amintire (nesigura) si legenda."

Nu vi se pare chiar ciudata, daca nu obsesiva, insistenta cu care oamenii se regasesc si recurg la amintiri? E un obicei prost, dar frumos. Si totusi prezentul trebuie trait in prezent. Orice alta solutie adoptata ne inclina de la verticala locului de la care nu ar trebui sa ne abatem. Deloc. Niciodata.

Si ce e omul, la urma urmei?

"Omul (relativ) e un drum spre logica absoluta." avea sa scrie in aceeasi carte Teodoreanu.

Dincolo de povestea Vietii Romanesti, cartea surprinde si imagini vizuale extrem de sensibile: "Cerul e o vorba albastra: a lui Dumnezeu."

Cartea se sfarseste cu un pasaj care descrie trecerea in umbra a Vietii Romanesti, trecere asemanata liniei de sfarsit a vietii.

Finalul lui Ionel Teodoreanu nu trebuie sa ne intristeze, caci tot el scria:

"Un palat incepe cu poarta, deci cu portarul."

Asadar, dincolo de tot si de toate, omul conteaza, omul din spatele "portii".

Metaforic vorbind, as incheia cu o rugaminte: cand va bate cineva la poarta, deschideti, nu blocati si mai mult orice portita de comunicare.

Vernisaj Once I had a dream and this is it

2010-09-29T23:49:00.000+03:00

2010-09-19T00:15:00.004+03:00

Once I had a dream and this is it

Sala de Lectură, Ceainăria Teatrului ACT cu sprijinul Fundaţiei Ileana Mustaţă organizează în perioada 15 septembrie – 14 octombrie 2010, expoziţia personală de pictură “Once I had a dream and this is it” de Laura L. Mihalca.

Vernisajul are loc pe 24 septembrie 2010 de la ora 18:00 la Sala de Lectură, Calea Victoriei 126, etaj 2, Bucuresti.

Invitaţi vor fi criticul de artă, prof. Bogdan Luchian Panţu şi prof. Ileana Mustaţă. Atmosfera va fi întreţinută pe ritmuri musicale de Andrei Petrescu (Pistol cu capse) & Mihaela Velea – dj set.

“Once I had a dream and this is it” expoziţia de pictură în ulei a Laurei L. Mihalca cuprinde o parte din lucrările sale care dintr-un proiect mai amplu, ce are ca scop îmbinarea poeziei şi a picturii. Laura L. Mihalca, în prezent studentă la Universitatea Naţională de arte, Bucureşti, secţia Istoria şi Teoria Artei, ne descrie în câteva cuvinte demersul său artistic.

“Astfel, pentru unele lucrări ce ţin de artele plastice am pornit de la poemele mele, ca tema-sursă, iar în cazul altora, poemele au succedat tabloul.

Atât în cazul scrierilor, cât şi în cazul picturilor, doresc să surprind momentul, acel ukiyo-e al timpurilor noastre. Este vorba de fapt de rememorare. Viaţa înseamnă, cel puţin pentru mine, o serie de momente pe care le traim şi le adunăm de-a lungul timpului. Anumite lucruri ne impresionează, altele ne schimbă complet. Ceva ne enervează, ceva ne place: un gust, un parfum, un peisaj, o zi, o noapte, o persoană. Dincolo de tot ce trăim în ritmul trepidant al fiecărei zile, rămân amintirile. Ce ne amintim? Doar acele lucruri care au creat o impresie puternică, fie ea pozitivă sau negativă.

Închidem ochii şi rememorăm ce am trăit. Ne aducem aminte de apusuri şi răsărituri petrecute pe malul mării, de ceaţa care cuprinde vârfurile munţilor, de o cafea aburindă, într-o dimineaţă de toamnă, de un vis abstract, de clădirile oraşelor care privite global se reduc la geometrii simple.

Sunt senzaţii cu care rămânem, poate şi dincolo de conturul acestei vieţi mai mult sau mai puţin pre-stabilite.”

2010-09-17T12:30:00.001+03:00

Vote

Votati valiza cu nr. 18, o valiza a viselor reprezentand Shanghai-ul!:

www.kufarart.ro

2010-08-30T22:53:00.003+03:00

Ipostaza

se intampla aproape zilnic

sa rememorez, sa traiesc un vis, sa idealizez

ma entuziasmez

ma enervezi

te iubesc

ma atasez, ma detasez

sunt tacerea ta parca fara sfarsit, atunci cand sufar, atunci cand sunt suparata

si atunci tu ma intrebi impacientat" ce am"

acum intelegi de ce spun ca omul e ca un fir de iarba in bataia vantului?

foto: Omul, un fir de iarba - Laura Lucia Mihalca

2010-08-22T18:55:00.003+03:00

Furturi "artistice", si in Belgia

Credeati ca furturile de orice fel, si mai ales cu obiecte de arta se intampla doar in Romania? Ei bine, nu. Iata ca si Belgia isi are povestile sale.

Miercurea trecuta a fost furata dintr-o galerie de arta din Bruges sculptura "La femme aux tiroirs" a lui Salvador Dali, lucrare estimata la 100.000 de euro.

Cum a fost posibil? Simplu. In galerie erau doar doi angajati, ocupati cu vanzarea biletelor. Hotul a intrat, si-a cumparat un bilet, a vizitat cu multa atentie si placere expozitia, cu atat de multa placere incat a plecat cu un exponat acasa.

Lasand la o parte faptul ca si ei au probleme de securitate si supraveghere, ma gandesc la altceva acum. Daca as putea pleca acasa cu orice opera din orice galerie/muzeu/colectie particulara, fiindu-mi daruita, desigur, caci nu ma ocup cu furturi, nici chiar de arta, nu stiu, mi-ar fi greu sa aleg o lucrare anume. Imi sunt dragi prea multe.

Voi cu cine vreti sa plecati acasa? Cu Gioconda?

2010-08-20T22:14:00.004+03:00

Question

Un clip foarte simpatic: copiii intrebati despre dragoste, raspund. Si stiu foarte multe. Mai multe decat noi, adultii. Noi ori uitam, ori ne pierdem curajul.

Mi-a atras atentia la petite fille cand spune "nous, les enfants, on peut pas faire des enfants, parce que nous memes, nous sommes des enfants", dar e adorabila in maturitatea gandirii ei, cand spune "c'est une question qui me reste toujours: si on aime quelqu'un, pourquoi on le quitterait?".

E de gandit, nu?

Revenind, ce inseamna dragostea pentru tine? "Quand tu mets ta tete sur son epaule?" Cand iubesti, cum e, pentru tine?

2010-08-17T11:47:00.003+03:00

Logica inutila -Octavian Paler

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

foto: Cand esti singur nu esti singur - Laura Lucia Mihalca

2010-08-13T19:39:00.004+03:00

Proiecte in curs

Azi am fost anuntata ca proiectul meu de valiza a fost selectionat in etapa a doua in cadrul concursului KufarArt. Asta inseamna ca acea valiza(acum doar o schita) va trebui sa capete contur si forma, devenind o valiza in toata regula pana pe 30 august. ...Iata deci cu ce ma voi ocupa in viitorul apropiat.

In alta ordine de idei, acum lucrez pentru o noua expozitie, de data asta personala, care va avea loc in Ceainaria Act, pe Calea Victoriei. Lucrarile vor putea fi vazute de la 15 septembrie, data redeschiderii ceainariei, cand va avea loc si un concert. Data vernisajului inca nu am stabilit-o, va fi ori pe 24 septembrie ori pe 1 octombrie, expozitia fiind deschisa pana pe 15 octombrie.

Va fi un eveniment care va cuprinde pictura, poezie si muzica.

Doresc sa imi lansez site-ul personal pana pe 15 septembrie. Acolo veti gasi lucrarile mele, filme si imagini din expozitii si multe altele.

Nu in ultimul rand, trebuie sa finalizez conceptul revistei Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti pe care vreau sa o lansez din noiembrie. Mult de munca...

2010-08-13T19:30:00.004+03:00

Valiza Shanghai II

Lucrarea mea, proiectul unei valize care sa reprezinte orasul Shanghai, a fost selectata in cea de-a doua etapa in cadrul concursului KufarArt.

Pana pe 23 august trebuie sa propun o varianta intermediara, iar pe 30 august trebuie sa depun lucrarea la sediul organizatorilor.

Tineti-mi pumnii!

Va voi tine la curent.

Revedem despre ce este vorba:

Conceptul valizei explicat anterior:

http://lauraluciamihalca.blogspot.com/search/label/my%20activities

2010-08-10T23:22:00.003+03:00

Ce se intampla?

frica sau plictiseala, nici nu stiu care se regaseste mai mult in fiecare.

alergam, in loc sa ne plimbam. uitam vise, in loc sa le transpunem pe hartie sau pe panza.

uitam sa visam sau ne interzicem chiar acest lucru.

ne dorim lucruri ciudate, crezand ca atunci vom simti ca suntem "plini de viata".

si ce e cel mai rau e ca nu stim cine greseste si cine nu. aflam abia la sfarsitul drumului. de fapt nici nu cred sa conteze. toti gresim: jucam alt rol, pentru ca ne place mai mult scenariul care nu ne este propus.

intre atatea mutari, schimbari, ganduri si actiuni, cand suntem noi cu adevarat?

ce te defineste pe tine cu adevarat? da, da, pe tine. stii ce vrei? ce vrei coincide cu ceea ce ai nevoie?

2010-08-10T23:20:00.001+03:00

DRACULA - voievod şi vampir

expoziţie deschisă între 9 iulie şi 10 octombrie

la Muzeul Naţional de Artă al României

Inedită prin subiectul adus în discuţie, expoziţia Dracula - voievod şi vampir a creat numeroase controverse prin piesele prezentate.

Şi povestea din spatele acestei expoziţii este interesantă: prezentată de Kunsthistoriches Museum din Viena în 2008 la Schloss Ambras din Innsbruck, cu ocazia aniversării a 111 ani de la publicarea romanului „Dracula” de Bram Stoker, doi ani mai târziu este reiterată în cadrul Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti. Nu este singurul caz de reiterare şi acord intermuzeal exemplar stabilit de MNAR, un caz similar, care s-a bucurat de un succes cu totul aparte fiind şi expoziţia Pictori în Bretania, încheiată la data de 7 februarie 2010 în cadrul aceluiaşi muzeu.

Scopul expoziţiei în discuţie a fost focalizarea atenţiei asupra personajului istoric Vlad Ţepeş/Dracula şi asupra vampirismului, prin intermediul unei prezentări ce a vizat în principal contextul istoric şi documentar realist.

Itinerariul propus de muzeografi şi curatori începe cu o armură ecvestră cu lance de turnir, datând din prima jumătate a secolului al XVI-lea, urmată de pisania clopotniţei mănăstirii Dealu, pisanie ce datează din secolul XV, fiind bătută în vremea lui Radu cel Mare.

Traseul este continuat cu panoul Hristos în faţa lui Pillat, de departe cea mai interesantă piesă a expoziţiei, care a stârnit şi cele mai multe controverse, la Bucureşti, dar mai ales la Ambras. Lucrarea este un cripto-portret („portret deghizat”) al voievodului, conservat de peste 400 de ani la castelul din Ambras şi prezintă o scenă din ciclul Patimilor, provenind de la altarul mănăstirii franciscane din Viena. Prezentată pentru prima data publicului român, piesa suscită interesul întrucât se recunosc uşor trăsăturile lui Vlad Ţepeş în cele ce trebuiau să fie ale lui Pillat.

Fenomenul nu este singular în epocă (secolul XV). De fapt, începând cu 1460, se va crea un adevărat cult al lui Vlad Ţepeş, transpus în scenele religioase în rolul lui Pillat.

Asemănarea nu e întâmplătoare, Vlad Ţepeş fiind perceput ca un simbol al răului, iar Pillat, drept reprezentant al trădării şi necredinţei.

Itinerariul muzeal este continuat prin prezenţa unor arme şi portrete care ilustrează conflictele dintre turci şi creştini în Europa de Sud-Est în secolele XV-XVIII. Cu totul interesantă este armura de spahiu din zale realizat într-un atelier turcesc din a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

O serie de pahare, pocale şi panaghiare din a doua jumătate a secolului al XV-lea continuă prezentarea epocii lui Vlad Ţepeş.

Umează lucrări ce uimesc prin prezenţa lor în cadrul MNAR, mă refer aici la o serie de tratate de vampirism. Unul care mi-a atras atenţia prin titlul său este Tratat despre mestecatul şi clefăitul morţilor în morminte în care se arată adevărata natură a vampirilor şi strigoilor din Ungaria, redactat de Michael Ranft, la Leipzig în 1734.

Expoziţia aduce în discuţie şi arhetipul femeii vampir, creat de Sheridan Le Fanu în romanul său Carmilla (1882).

Din prezentarea muzeală nu lipsesc gravuri în tuş şi laviuri cu pana, costume populare din Banat de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, dar şi un portret al Mariei Tereza al lui Anton von Maron din 1772. Se constată deci o paletă largă de piese muzeale.

Sectiunea Dracula în film închide vizual prezentarea acestui mit. Afişe, trailere şi imagini din filmele Dracula (SUA, 1931, regia Ted Browning, cu Béla Lugosi), Dracula, Prince of Darkness (Marea Britanie, 1965, regia Terence Fisher, cu Christopher Lee), Blood for Dracula (Franţa-Italia, 1974, regia Paul Morrissay, producător Andy Warhol), Nosferatu the Vampire (RFG-Franţa, 1979, regia Werner Herzog, cu Klaus Kinski) sunt aduse în atenţia publicului.

În plus, in cadrul expoziţiei rulează zilnic filmul Nosferatu – Simfonia groazei (Germania, 1922, regia F.W. Murnau, cu Max Schreck), un clasic al cinematografului german expresionist.

Dincolo de personajul care face subiectul acestei expoziţii, dincolo de încă o dovadă a unui dialog muzeal remarcabil a Muzeului Naţional de Artă a României, expoziţia Dracula - voievod şi vampir impresionează prin formule inedite de amenajare muzeală a unei colecţii temporare. Mă refer aici la piese de mobilier, pereţi de sticlă şi pereţi cartonati, inscripţionaţi cu fragmente din marii lirici care făceau referire la vampiri şi la cultul acestora. Un design aparte impresionează publicul.

Ca o remarcă înafara discuţiei dedicate vampirilor, aş adăuga cu tristeţe sau bucurie, nici nu ştiu, că formulele curatoriale inedite, cele mai elegante rămân tot cele ale MNAR-ului. Pentru aceasta, curatorii şi muzeografii instituţiei merită felicitări şi mulţumiri.

Tristeţea şi părerile de rău vin în momentul în care mă gândesc la formulele curatoriale ale principalelor galerii bucureştene. Pot spune, şi sper să nu-mi fie luat acest lucru în nume de rău, că ele nu prea există. Se uită că prezentarea unor lucrări nu înseamnă simpla afişare, postare a lor, trebuie să fie şi o poveste vizuală care să ghideze paşii publicului.

Publicat in revista Contraatac

2010-08-10T12:00:00.007+03:00

Valiza Shanghai - istorie, traditie si realitate

Tocmai s-a incheiat un concurs de design de valize Kufarart.

Trebuia sa se plece de la un oras, cu tot ceea ce prezinta si reprezinta el, si sa se creeze un design cat mai original de valiza.

Aveam de ales intre Amsterdam, New York, Cape Town, Shanghai si Lima.

Eu am ales Shanghai. De ce?

Pentru ca...

Shanghai este oraşul în care întrepătrunderea vechi - nou se resimte cel mai puternic, dar şi locul în care tradiţiile se păstrează încă, în ciuda mulţimii zgârie-norilor.

Totodată Shanghai este cel mai mare şantier urban de construcţii din lume, iar în 2010 a fost scena Expoziţiei universale, a dialogurilor pavilioanelor fiecărei ţări.

Iată deci tot atâtea motive pentru a crea această valiză ce face trimitere la geanta lui Mary Poppins, îndemnându-ne să visăm, să ne imaginăm şi să călătorim.

Valiza aceasta sintetizează trăsăturile caracteristice Shanghai-ului şi ale culturii chineze: având ca sursă de inspiraţie templu buddhist Jing'on din metropola chineza (literal înseamnă a€œTemplul păcii şi linistii”, are două compartimente, reprezentând vechiul şi noul, asemeni celor două zone ale oraşului.

Să nu uităm că un proverb chinez spune că "€œlucrurile bune vin în pereche”.

Prima imagine prezintă o faţă a valizei, cadrată de două lampioane, având ca element de decor o veche scriere a caracterului pentru a€œdragon” din mandarină, dragonul fiind un semn al puterii şi al norocului.

A doua imagine prezintă cealaltă faţă a valizei, decorată de asemenea cu un dragon, de data aceasta mult mai curajos şi colorat, reprezentând noul.

Ultima imagine prezintă interiorul celor două părţi ale valizei, observăm în prima parte obiecte de vestimentaţie şi în a doua laptop şi aparat foto, deci invenţii ale modernităţii.

Confecţionată din lemn de balsa, această valiză are un design aerodinamic, trei mânere de susţinere, un sistem de deschidere asemănător posetelor de plimbare şi roţi ce facilitează transportul.

Prin forma, decorul şi conceptul ei, această valiză e o invitaţie de a (re)cunoaşte şi (re)descoperi Shanghai-ul şi de aici întreaga lume, de ce nu, de-a lungul călătoriilor pe care în copilărie ni le-a inspirat Mary Poppins şi pe care ni le-am dorit atât de mult.

Cu această valiză, visele devin realitate!

2010-08-03T01:50:00.000+03:00

categoria femeia ideala:

2010-08-03T01:41:00.004+03:00

2010-08-03T01:29:00.001+03:00

hm...interesant - german jazz:

2010-08-03T01:14:00.002+03:00

fado contemporan:

2010-08-03T01:07:00.001+03:00

ceva jazz cubanez:

2010-08-02T00:02:00.001+03:00

une fille vraiment sympa et folle:

2010-07-27T14:11:00.001+03:00

intrucat azi e ziua celei mai bune prietene ale mele, ii dedic aceasta scriere Cosminei Simona

Ghiciţi protagonista*

Laura Lucia Mihalca

Colindă dealuri şi văi. Umblă haihui de dimineaţa până-n seară. Ironia sorţii face ca această construcţie cu viaţă, sentimente şi moarte să aibă un întreg sistem logistic, nişte directive foarte bine trasate, cunoscute doar de mine, de mine şi poate de Dom' Director.

Speră. Visează. Reţine acorduri de blues şi soul. Închide obloanele. Se roagă. Concluzionează simplu şi scurt că <<>>. Procesează şi retrăieşte rapid, ca într-un carusel, ce a trăit peste zi. Stabileşte noi coordonate, caută soluţii, rezolvări.

Noaptea o anesteziază. Încep alte procese cognitive. Alte proiecţii, alte vise.

- Sală de cinema comfortabilă, cu pereţi antifonaţi.-

Până a doua zi, până dimineaţă, uită. Ziua nu e decât o aducere aminte, o încercare.

<<>>, îşi spune.

Lucrează, acumulează, aprofundează. Tot ea. Vrea relaş, să ştie acea stare de fluture, de copac înflorit în primăvară, de cireşe în pârg sau de fire de iarbă în bătaia vântului. Ştie că sunt amăgiri. Traseul e sinuos şi pe moment I se pare că merge pe teren minat, nesigur şi crede că oricând poate să piardă ceea ce nu are, acea persoană. Ştie că, atâta timp cât o va guverna şi o va conduce prin viaţă pe Ea, totul va fi raţional, va fi bine, fără şocuri sau posibile pierderi.

Ştie şi că nu mai are mult. Va trebui să-şi ia pauze de la atâta lucru. Aşteaptă să fie rugată să facă acest lucru. A fi rugată constituie pentru ea o certitudine suficient de puternică şi de convingătoare încât să spună "gata, mă predau, de acum faceţi ce vreţi, ce credeţi, ce stiti”.

Până atunci procesează, lucrează. Mai îndrăcit ca zece centrale atomice. Vrea să ajungă...unde vrea să ajungă. Şi-a propus să...adică stai, vorbesc prostii, nu şi-a propus ea în sine nimic, e prea mică în organigramă pentru a putea face asta.

Nu. De fapt, Manageru', acel Big Chief a stabilit totul: trasee, date, timpi, coordonate. Doar câteva cuvinte a avut ea de spus în toată afacerea asta, destin: "DA, SUNT DE ACORD, VREAU ŞI-ŢI MULŢUMESC. VOI FACE TOT CE POT PENTRU A ÎMPLINI ACESTEA.”

Câţiva prieteni, ceva apropiaţi şi pe ici pe colo unii necunoscuţi o ceartă că e prea cerebrală. Şi Ea o ceartă când şi când, în momentele ei.

...Auzi, e prea cerebrală! Dar asta e natura ei, cum ai vrea să fie, temperamentală??

Probabil că dacă cineva ar desena traseul zilnic al acesteia, ar rezulta acuarelele lui Kandinsky sau experimentele lui Klee. Dar nu, Kandinsky ar defini cu exactitate acest du-te vino expresiv, arhitectonic, calculat şi totuşi senzitiv.

Aşteaptă seara. Un nou moment de respiro. Iar vise, speranţe şi cer înstelat privit pe fereastră înainte de culcare. Ceva discuţii. Iar rugă, calmare, rememorare, anestezie. Vise. Emoţii şi multă culoare. Trăire. Ei bine, da, acum emoţii, pentru că acum e oarecum altcineva, noaptea se pierde puţin câte puţin pe sine.

Developare în ceată. Trezire. Alte trasee. Re-găsire.

* indiciu: AETNIM

2010-07-27T13:54:00.000+03:00

DON

Un fel de bandă a lui Moebius care strânge şi gâtuie, dar care poate să şi unească, să lege, să apropie.

Pentru mine este, daca vreţi, starea pe care o resimt atunci când sunt lânga el.

Când cred că nu am cum să respir fără el, dar nici cu el nu mi-e uşor şi chiar bine, în sensul clasic, provincial, al cuvântului.

Simt că oricum ar fi, cu el alături sau, mai rău, fără el, nu pot să respir.

Şi totuşi respir.

Materialitate care umple un gol şi creează un altul.

Timp petrecut. Alunecare. Întretăiere.

Un singur cuvânt

2010-07-26T17:04:00.001+03:00

gasiti cateva din lucrarile mele la rubrica my visual art works :)

in curand mai multe pe un site propriu

2010-07-21T10:07:00.001+03:00

experiment muzical inedit - muzica concreta, Pierre Schaeffer, pe la sfarsitul anilor '40

http://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Schaeffer

2010-07-21T00:54:00.002+03:00

Maryam Jafri - o alta artista vizuala participana in cadrul bienalei de arta contemporana ce merita descoperita:

http://www.maryamjafri.net/avWorks.htm

2010-07-21T00:53:00.001+03:00

artisti care au participat la bienala de arta contemporana Bucuresti 2010, Mona Vatmanu si Florin Tudor:

http://www.monavatamanuflorintudor.ro/

2010-07-21T00:51:00.001+03:00

Fereshteh Toosi - o artista vizuala interesanta, si ea prezenta cu lucrari in cadrul bienalei de arta contemporana Bucuresti 2010:

http://vimeo.com/12208449

2010-07-21T00:48:00.002+03:00

Pilvi Takala - o artista vizuala interesanta, cu lucrari prezenta la bienala de arta contemporana Bucuresti 2010:

http://www.pilvitakala.com/theangels01.html

2010-07-21T00:47:00.001+03:00

alt artist in discutie, cu lucrari prezenta in bienala internationala de arta contemporana 2010, Bucuresti:

http://www.stinaostberg.com/

2010-07-21T00:44:00.002+03:00

propun un artist roman contemporan de succes, care a participat si la bienala internationala de arta contemporana 2010 la Bucuresti:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Grigorescu

imagini cu lucrarile sale:

http://farm2.static.flickr.com/1109/896112447_8b7c1cf133.jpg?v=0

http://www.artnet.com/artwork/426067514/424301146/ion-grigorescu-washing.html

2010-07-20T15:14:00.001+03:00

2010-07-20T15:13:00.000+03:00

2010-07-20T15:10:00.003+03:00

foto: Pardoseala pamantului - Laura Lucia Mihalca

Motto: "Singura diferenţă între mine şi un nebun este că eu nu sunt nebun.”

(Salvador Dali – Jurnalul unui geniu)

Natura mea statică şi absurdă

în stânga: mere sângerânde şi altele palide, toate de un cubism cézannian

dreapta: sticle ciobite, cu mulţi ochi

Pe masa fără de umbre şi fără de lumini

irişii împrăştiaţi pot vedea:

paralelipiped ce a răpit şi a închis cuvinte,

grâu întărit în coajă, pâine

şi, pe un prosop verde timid, un creion murdărit de la atâta scris

un cuţit înecat de Negrul.

Lumina bolnavă a lămpii, sugrumată de filament

işi laudă prin dâre peretele

când alb înnebunitor, când galben grav, când gri

şi tabloul de Kandinsky, covor.

Laura Lucia Mihalca

2010-07-20T15:07:00.003+03:00

sugestie muzicala:

Spune-mi regulile

Aş avea câteva vorbe să-ţi spun,

cuvinte în ploaie.

Şi de fiecare dată când te vad

mi se face poftă şi foame.

Da, foame.

Mă lovesc de privirea ta.

Nu mai pot vorbi.

Ce se întamplă?

Ce se întamplă? îmi spun.

...Să continuăm drumul.

Nu, nu voi pune întrebări, îmi zic.

Îţi ascult cu nesaţ poveştile

în timp ce străbatem oraşul

ah, iar m-ai făcut să uit

să-ţi spun

că eşti

ploaia care bate toaca

Laura Lucia Mihalca

2010-07-20T15:04:00.004+03:00

foto: L'oeil de Dieu vers la terre (crescendo) - Laura Lucia Mihalca

Clipa

gândul stins din bec se confundă cu bătăile tobelor din felinar

afară plouă a gri alb albăstrui cer de primăvară

adâncă zbuciumată bătaie şi tropot de frunze amare

moartea presată de viaţă...gând fugit...suflet pierdut

.............................................................. parfum de tu noroit.

Laura Lucia Mihalca

2010-07-20T14:54:00.003+03:00

Motto: "Singura diferenţă între mine şi un nebun este că eu nu sunt nebun.”

(Salvador Dali – Jurnalul unui geniu)

foto: Cand Dumnezeu face voodoo - Laura Lucia Mihalca

Un nou sistem cartezian

Am întrebări, aşa că ai răspunsuri.

Ceaţa există, deci exist şi eu.

Dacă sunt, negreşit eşti.

Dumnezeu joacă v-aţi ascunselea zilnic cu noi.

Laura Lucia Mihalca

2010-07-20T14:35:00.006+03:00

Intre 16-18 iulie 2010 am participat la Asamblaje II, la Dealu Frumos, fiind invitata ca junior speaker la discutiile despre Praguri.

Ce a insemnat acest eveniment organizat de fundatia Arhitext? Detasare, deconectare (nu prea aveam semnal!), discutii tematice intre profesionisti in cadrul carora am cunoscut oameni interesanti si amuzanti, alaturi de care voi colabora pe viitor, cu siguranta, la diferite proiecte, voie buna si schimb de idei relativ la praguri, dar si la ultimile evenimente de arta si arhitectura.

Pe scurt, un eveniment de nota 10, in cadrul caruia am si discutat probleme de arhitectura si arta contemporana si ne-am si delectat doua nopti la rand cu proiectii video prezentate de autorii scurtmetrajelor, concert in fiecare seara al corului Sound, discoteca asigurata de Dj-ul din Control, jocuri precum mima, valiza si alte asemenea.

La anul nu putem decat sa ne dorim sa fie si mai frumos!

2010-07-19T18:16:00.001+03:00

2010-07-19T18:12:00.001+03:00

2010-07-15T00:40:00.002+03:00

Buna

2010-07-15T00:28:00.000+03:00

de acum ma gasiti si aici :)